bogatean
616 poze   25050 vizite
Albume
Acasa LOC 1 NATIONAL AS CRESCATORI 2012
Achizitii
Aparitie REVISTA COLUMBOFILA
Cupe si Diplome
Despre noi
Eu tata prieteni columbofili
EXPO NATIONAL 2011
EXPO NATIONAL 2012
EXPO NATIONAL 2013
EXPO NATIONAL 2014
EXPO NATIONAL 2015
EXPO PROVINCIAL 2014
EXPO PROVINCIAL 2015
EXPO PROVINCIAL 2016
MATCA
   FEMELE
      MASCULI
Matthys Desmet SPECIAL
Perechi 2016
   Nr 1 Desmet Matthys-Verstraete
      Nr 2 Sangers-fiu AHILE
         Nr 3 NEGRU DV - MENNE DV
         Nr 4 Janssen-Vandenabeel
         Nr 5 Desmet Matthys-Arden IT
         Nr 6 Desmet Matthys-Sangers
         Nr 7 Desmet Mathys-Koopman
PERECHI 2015
   Nr 8 Desmet Matthys-Sangers
      Nr 9 Kipp-fica Stichelu
         Nr 10 Koopman-Shablon DV
         Nr 11 Desmet Matthys-Devos
         Nr 12 Vereecke-Theelen
         Nr 13 Koopman DV
         Nr 14 Etien Devos-Janssen
         Nr 15 Koopman DV
         Nr 16 Kipp DV - Arden
         Nr 17 Koopman DV
         Nr 18 VanRijn-VanLoon
         Nr 19 Claeesens-Janssen
         Nr 20 VanRijn-VanLoon
         Nr 21 Desmet Matthys-Devos
         Nr 22 Kastelijn-DeWEERD
         Nr 23 Desmet Matthys-Arden
PERFORMANTE clasamente
Poze CRESCATORIE
Preparate NATURALE porumbei
REZULTATE
Rude celebre cu porumbeii nostrii
SAIT NOU
SUPER ZBURATORII NOSTRII
VANZARE
   DEVOS-TUNDUC 400 RON
   MATHYS DESMET 250 RON
   MATTHYS DESMET 250 RON
   ROMAN CLAUDIU 250 RON
   SAVU FLORIN 250 RON
Vizita campionului Italian Daniele Fiorinni
ZBURATORI

membru din 12 aprilie 2010

Matthys Desmet SPECIAL

Povestea lui Roger Desmet-Mathijs
Autor: Stefan Mertens
TATĂL VALERE
Valčre Desmet va rămâne în istorie drept “micul fermier din Nokere”. Spre sfârşitul anilor 1930, micii fermieri duceau o viaţă grea. Aveau câţiva porci şi vaci şi în fiecare lună trebuia să-şi numere cu atenţie banii câştigaţi cu trudă pentru a se asigura că e suficientă mâncare pe masă. Valčre nu lucra doar la propria fermă, ci în lunile iulie, august şi septembrie ajuta şi la strângerea recoltelor de pe alte pământuri. Muncea din greu de la 4 dimineaţa până la 8 seara. Din fericire, Valčre nu era singur. A găsit soţia ideală în persoana Mariei Matthijs, care i-a dăruit 4 copii. Unul dintre ei a fost Roger (născut în 1942), cel care până în zilele noastre a ridicat numele Desmet-Matthijs pe cele mai înalte trepte ale clasamentelor.
Tandemul Desmet-Matthijs s-a format la scurt timp după Al doilea război mondial, fiind alcătuit din Valčre Desmet şi cumnatul său, Jules Matthijs, care locuia şi el la fermă, alături de Valčre şi Marie. Valčre nu avea prea mulţi bani ca să cumpere porumbei, însă Jules dispunea de ceva economii şi a mers la cei mai buni crescători din zonă pentru achiziţii. L-a vizitat pe Gentiel Rensmans din Waregem, un crescător care cultiva celebrii porumbei Delombaerde. Iar de la Jan Callens din Waregem a cumpărat două exemplare de culoare neagră din aceeaşi suşă.
În 1964 s-a născut Klaren şi acesta a fost începutul liniei fantastice de porumbei Desmet-Matthijs. Klaren nu era o pasăre frumoasă. Mulţi crescători care se considerau a toate ştiutori îl desconsiderau când îl luau în mână. Dar Valčre şi Jules l-au păstrat deoarece arăta impecabil la întoarcerea din curse. Cu fiecare etapă încheiată, lista de clasări devenea din ce în ce mai impresionantă. Totul a culminat cu anul 1950, când Klaren a obţinut locul 1 naţional Chateauroux. În 6 ani de concursuri, a contabilizat 66 de clasări, printre care 11 locuri de 1. Însă şi mai importante au fost pariurile câştigate de Klaren. În total, a câştigat 500.000 de franci belgieni vechi, o sumă mare de bani la acea vreme. După ce a fost retras la matcă, Klaren a devenit tatăl mai multor porumbei de top, trăind până la vârsta de 21 de ani.
Între timp, crescătoria tandemului Desmet-Matthijs a devenit cea mai bună din toată Belgia. Săptămână de săptămână obţineau clasări de vârf. Însă hoţi au existat dintotdeauna şi într-o seară întunecată de decembrie toţi văduvii de top au fost furaţi. Printre ei, Blesse şi patru fii din Klaren. Acesta din urmă nu a fost furat deoarece, cu câteva zile în urmă, fusese mutat în alt compartiment pentru a fi împerecheat.
REVENIREA
Dar Valčre Desmet ştia ce înseamnă „să ripostezi” şi, cu ajutorul câtorva prieteni, a revenit. Femelele nu au fost furate şi, ca atare, Jules şi Valčre au început să caute masculi. Au cumpărat două exemplare de la Andre De Moor din Scheldewindeke. De la Remi Gadeyne au cumpărat doi fii din faimosul Dokus. Fiicele lui Klaren au fost împerecheate cu masculi de top din crescătoriile câtorva prieteni. A mai fost adus un mascul albastru de la Gaby Verstraete din Balgerhoeke via Gilbert van de Weghe din Olsene, care a fost împerecheat cu o fiică a lui Klaren. Acest cuplu i-a dat pe De Genaaide şi De Rik, doi fraţi de cuib care au zburat extrem de bine.
Anul 1954 a fost un an foarte bun din punct de vedere reproductiv pentru Desmet-Matthijs. În compartimentul de matcă al tandemului au fost aduse păsări de calitate, cum ar fi Het Bleekske, de la R. Van de Velde şi Rosten Tanghe de la Robert Tanghe din Roeselare. Klaren a fost împerecheat cu Het Nootje a lui Remi Spiers din Melden şi din acest cuplu s-a născut De Schoenen. Astfel, povestea de succes a continuat şi perioada de dominare a tandemului Desmet-Matthijs s-a instalat mulţi ani din acel moment.
În 1955, la vârsta de 40 de ani, Jules s-a căsătorit şi s-a mutat în Weregem. A luat cu el o serie de pui, zburând foarte bine cu ei. Din nefericire, soţia sa a decedat brusc şi Jules şi-a pierdut interesul pentru porumbei. Din acel moment, Valčre Desmet a făcut un tandem cu soţia sa, Marie Matthijs.

CONCURSURILE DE FOND
Valčre a început din ce în ce mai mult să angajeze porumbei în concursurile de fond şi căuta tot mai des material genetic pentru încrucişarea ideală, care să-i permită să câştige etapele de fond. În crescătoria din Nokere a fost adus De Sproete, un fiu din Zwarte Band al lui Oscar Devriendt. În pereche cu De Dikke Blauwe (o fiică din De Blesse x semi-soră Klaren), De Sproete i-a dat pe legendarii Draaier şi Angoulemeduivin.
Valčre Desmet avea un simţ deosebit pentru porumbeii de excepţie. De la Hector Desmet din Geraardsbergen a cumpărat o fiică din celebrul Prins. În pereche cu un fiu din Goede Zwarte, această femelă i-a dat un porumbel teribil, De Kapoen. În 1964, De Kapoen a obţinut locul 1 naţional Saint Vincent, o etapă foarte dură, cu numai doi porumbei sosiţi în prima zi.
Datorită consangvinizării, porumbei Desmet-Matthijs au devenit mai puternici şi au dobândit reputaţie la nivel internaţional. Foarte mulţi columbofili, chiar din Japonia sau China, au început să vină în Nokere după achiziţii. Micul fermier nu a mai fost nevoit să muncească din greu pentru a-şi întreţine familia. Însă viaţa poate uneori dură. Abia câştigase etapă naţională de la St. Vincent când Valčre a paralizat brusc. Soţia lui, Marie, a trebuit să ia o decizie grea: fie să vândă toţi porumbeii, fie să continue alături de fiul lor, Roger. A doua opţiune a fost cea mai inspirată şi Roger, instruit de tatăl său, s-a descurcat minunat în crescătorie. Însă tatăl Valčre a murit în 1968, fiul şi mama trebuind să meargă singuri mai departe. Dar au avut la dispoziţie porumbei de calitate şi succesele au continuat să vină. Noile staruri ale crescătoriei au devenit Gendarm (21 locuri de 1), De Jempi, De Mannix şi De Poitiers. Între timp, s-a îmbolnăvit şi Marie, care a murit în septembrie 1973, la scurtă vreme după căsătoria lui Roger cu Marie Aelvoet. Împreună au continuat să obţină rezultate de excepţie şi să ducă mai departe tradiţia numelui Desmet-Matthijs. Una dintre cele mai bune etape din acea vreme a fost concursul naţional de la Dax, unde masculul Edison a obţinut locul 1 din 3.330 păsări (şi locul 2 internaţional din 12.880 păsări), urmat îndeaproape de Ekimov (locul 4) şi Baffi (locul 41).
ULTIMII ANI
Roger a fost toată viaţa poştaş. A lucrat pentru poştă timp de 40 de ani şi s-a pensionat în data de 31 mai 1999. De atunci a putut să se bucure de tot mai mult timp liber, pe care l-a dedicat porumbeilor, însă odată cu timpul liber s-a mărit şi echipa de cursieri, lotul de văduvi fiind alcătuit din 85 de păsări (55 de maturi şi 30 de yearlingi). Roger încă păstrează vechiul sistem. Păsările tinere sunt doar antrenate şi li se acordă timp pentru a se maturiza. Să fii răbdător cu păsările de fond e o regulă de aur. Ajunse la vârsta de 3 ani, sunt pregătite pentru etapele lungi şi grele, iar la 6 ani pot fi oprite la reproducţie. Roger dispune de foarte multe compartimente şi, în mod normal, toţi porumbeii sunt îmbarcaţi pentru aceeaşi etapă. La data de 1 martie văduvii sunt împerecheaţi. Li se permite să crească un pui şi, după a 10-a zi de clocit pe a doua serie de ouă, sunt trecuţi la văduvie. Întotdeauna femelele sunt prezentate în momentul îmbarcării, iar la întoarcere pot sta împreună câteva ore. În primele zile de la sosirea din concurs, văduvii primesc un amestec foarte uşor (Versele-Laga Gerry Plus I.C.), iar ultimele 6 mese sunt alcătuite dintr-o combinaţie de amestecuri sport (Superstar Plus I.C., Champion Plus I.C. şi Versele-Laga Sport Extra). Roger preferă amestecurile ce conţin mult porumb şi nu agreează mazărea. „Tata spunea întotdeauna că porumbul e pentru porumbei şi mazărea pentru cai”. Roger apelează în mod regulat la serviciile medicului veterinar Wim Boddaert. Numai la recomandarea acestui se administrează porumbeilor un tratament împotriva tricomonozei sau ornitozei. În rest, nimic special, doar ceai şi vitamine de câteva ori pe săptămână înaintea îmbarcării.
GULLIT
Unul dintre cei mai buni reproducători din ultimul timp este cu siguranţă Gullit, un mascul roşu al cărui cel mai bun rezultat de la Barcelona a fost locul 159 şi care în 1999 s-a clasat pe locul 5 la categoria Barcelona palmares 5 ani. Gullit este nepot din Oud Doffertje I (suşe V.d. Wegen) şi are o poveste interesantă în spate. La început, lui Roger nu i-a plăcut acest mascul. Şi nu pentru că ar arăta rău la mână, ci pentru că e un porumbel de culoare roşie. Iată ce spune Roger despre el: „Dacă l-aş fi pierdut la vreo etapă, nu mi-ar fi părut rău după el. Însă pe măsură ce-l angajam la tot mai multe etape, clasările erau din ce în ce mai bune”.
Gullit s-a dovedit un porumbel de clasă şi în compartimentul de reproducţie. Cel mai bun produs al său a fost Laudrup (BE-97-4528428), care în 1999 a obţinut locul 4 naţional Barcelona din 13.966 păsări (17 internaţional din 28.095 păsări). Un alt fiu din Gullit a fost Petacchi, acest mascul obţinând locul 1 naţional San Sebastian. Şi lista poate continua cu Red Bull, locul 45 naţional Bordeaux din 8.000 păsări. Şi dintr-o soră a acestor porumbei de top, Roger l-a reprodus pe Pozatto.
Sursa: www.siegelpigeons.com
Metodele lui Desmet-Matthijs
Autor: Jules Gallez
Cum vă pregătiţi reproducătorii?
După ce înţarc ultima serie de pui, adică la începutul lui octombrie, matca este separată. Masculii rămân în compartimentul lor, în timp ce femelele sunt trecute în volieră. În timpul năpârlirii primesc un amestec foarte consistent. Odată încheiată năpârlirea, administrăm un amestec uşor, depurativ, pe care îl înlocuiesc cu două săptămâni înainte de împerechere. În opinia mea, e foarte important ca reproducătorii, în momentul împerecherii, să fie într-o condiţie fizică impecabilă. De aceea nu las nimic la voia întâmplării în extrasezon. De asemenea, consider că este foarte important ca zburătorii să fie lăsaţi afară cu regularitate şi să primească o baie o dată sau de două ori pe săptămână. Cu două săptămâni înainte de punerea la pereche, îi trec pe amestec de reproducţie. De câţiva ani, păsările mele sunt examinate la un laborator medical. Cu o lună înainte de împerechere, duc probe de fecale, iar unora dintre păsări le sunt prelevate şi probe de sânge. Consider că din porumbei nesănătoşi vor ieşi pui nesănătoşi. Dacă rezultatul examinării e negativ, niciodată nu le administrez medicamente. Dacă răspunsul e pozitiv, atunci există suficiente remedii pentru a vindeca eventualele afecţiuni. O serie întreagă de boli sunt provocate de supraaglomerare, factor ce diminuează rezistenţa imunologică a organismului. Principiul meu e să ţin porumbei puţini într-o crescătorie spaţioasă, uscată şi bine ventilată.
La ce dată vă împerecheaţi reproducătorii?
De câţiva ani, şi matca şi zburătorii sunt împerecheaţi între 20 şi 25 decembrie. Adică cu o lună mai târziu decât majoritatea crescătorilor. Această perioadă mă avantajează deoarece am câteva zile libere şi prefer să stau toată ziua în crescătorie atunci când împerechez porumbeii. În mod normal, vremea e bună în acest moment al anului, lucru care îi avantajează pe crescători. Păsările care primesc acelaşi partener ca anul precedent sunt lăsate libere în compartiment, în schimb toate cuplurile noi sunt închise în boxă pentru câteva zile. Cele care nu se împerechează în câteva zile sunt mutate într-un compartiment liber. Iar atunci când nu vor sub nici o formă partenerul ales de mine, îl schimb.
Cum vă pregătiţi zburătorii?
Aşa cum am menţionat, de doi încoace zburătorii sunt împerecheaţi devreme, între 20 şi 25 decembrie. În anii trecuţi, erau întotdeauna împerecheaţi la 1 martie. Am avut rezultate foarte bune şi cu această metodă. Însă motivul schimbării de sistem nu se datorează rezultatelor, ci faptului că etapele cu puii au devenit tot mai populare. Şi nu poţi concura cu pui eclozaţi în aprilie împotriva unor pui scoşi la începutul anului. Mai ales când distanţa de concurs creşte, adică spre sfârşitul sezonului, când sunt etapele care merită câştigate. Întotdeauna zbor cu puii din văduvi până la ultima etapă din planul de zbor, mai ales cu femelele. Astfel am şansa să descopăr noi cupluri bune reproducătoare pentru viitor. Cu puii scoşi din matcă sunt însă mai atent, urmăresc ca aceştia să-şi dozeze energia pentru sezoanele când vor zbura ca maturi.
Adăposturile sunt încălzite sau puneţi paie pe jos?
Compartimentul de matcă se află într-un pod bine ventilat şi uscat. Nu se pune problema de încălzire, la fel şi cu paiele. Adăposturile situate în pod sunt ideale pentru reproducţia timpurie. O crescătorie amplasată în grădină, dimpotrivă, nu este recomandată pentru asta, mai ales în iernile cu precipitaţii şi multă umezeală în atmosferă. Într-o astfel de crescătorie trebuie instalată cumva o sursă de căldură. Paiele ar fi în cazul acesta un lucru bun, dar trebuie schimbate des. Compartimentul meu de matcă este foarte spaţios şi nu este aglomerat. În sezonul de reproducţie încerc să le ofer porumbeilor suplimentele pe care, în mod normal, le oferă câmpul: calciu, minerale grit şi aşa mai departe.
Cum vă hrăniţi reproducătorii?
Când porumbeii clocesc, le administrez un amestec uşor, un depurativ la care adaug porumb. Dar când au pui mici de crescut, primesc un amestec de creştere, la care adaug o cantitate însemnată de grâu, sorg alb, floarea-soarelui şi orez. Apoi, până la înţărcare, folosesc amestecul de creştere obişnuit, dar mă asigur întotdeauna că nu e prea consistent. Adică procentul de leguminoase (mazăre, măzăriche, fasole mung) nu depăşeşte niciodată 20%. Sunt hrăniţi de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara. Dar niciodată la lumină artificială. Seara le umplu hrănitorile cu mâncare deoarece, prin natura serviciului meu, nu pot întotdeauna să-i hrănesc dimineaţa la aceeaşi oră. Porumbeii au permanent la dispoziţie grit, minerale vitaminizate şi piatră de ciugulit (bulgări de calciu). Nu le dau niciodată verdeţuri pentru că nu întotdeauna pot găsi crudităţi proaspete, mai ales la începutul anului. Şi nici nu cred că este necesar. Le dau în schimb pâine neagră (de secară), care este uscată şi fărâmiţată. Procedez astfel păână când puii au 10 zile. O dată la 2 săptămâni le pun vitamine în apă şi niciodată nu am apelat la dezinfectanţi. Tot la două săptămâni le ofer şi ceai. În rest, nimic special.
Când înţărcaţi puii şi cum vă ocupaţi apoi de ei?
Puii sunt înţărcaţi la vârsta de 22 de zile. Vor sta singuri în compartimentul destinat lor. În primele două zile nu vor mânca foarte mult, dar le ofer totuşi un amestec format din seminţe mici, gen grâu, sorg roşu, orez şi porumb cu bob mic. Sunt hrăniţi astfel până împlinesc vârsta de 35 de zile. După care vor primi amestecul standard din comerţ, administrat dimineaţa şi seara. După ce învaţă să zboare suficient de bine în jurul crescătoriei, dimineaţa vor primi un amestec depurativ, iar seara amestecul obişnuit. Acest sistem de hrănire va fi păstrat tot sezonul. Fiecare serie de pui va fi plasată într-un compartiment distinct. Consider acest lucru foarte necesar. Când sunt toţi puşi la grămadă, pot apărea multe probleme. Cei mici vor fi bătuţi de cei mari şi nu vor mai coborî la mâncare, iar cei mari nu vor mai zbura când îi vor vedea pe cei mici la sol. Acesta e motivul pentru care niciodată nu pun toţi puii în acelaşi compartiment. Când încep antrenamentele cu puii, îi las afară după-amiaza târziu pentru a evita celelalte stoluri, care pot genera pierderi masive. După câteva ore, timp în care s-au antrenat suficient, îi chem înăuntru. Când nu zboară şi stau pe acoperiş ori pe jos există riscul să ciugulească ceva care să declanşeze o boală. Eu niciodată nu-i forţez să zboare. Când sunt sănătoşi, zboară ei singuri de plăcere. Se duc în înaltul cerului şi uneori zboară la dispariţie mai bine de 30 de minute. Când se întâmplă aşa, mă aştept să am un sezon competiţional reuşit.
Apelaţi la trucuri pentru a vă motiva puii?
Niciodată nu aduc în compartimentul lor păsări mature pentru a-i face să se împerecheze mai devreme. În astfel de cazuri există riscul începerii luptelor pentru teritoriu. Şi dacă un pui este alungat din boxa pe care o ocupase de către un matur, atunci va avea un sezon slab. Nu apelez la trucuri de motivare deoarece m-am axat pe etapele de demifond şi fond. În opinia mea, clasa şi originea porumbelului joacă un rol important în cadrul acestor categorii. Obişnuiesc să angajez tineri sănătoşi, scoşi din reproducători buni, numai atunci când sunt în formă şi într-o poziţie de cuib care să-i avantajeze. Cea mai bună poziţie de cuib este pe pui între 8-20 de zile sau când clocesc. Nu îmi place să angajez porumbei când hrănesc cu lapte de guşă. Pentru etapele de la 400 km în sus îi angajez din două în două săptămâni. Sunt doar nişte copii şi trebuie trataţi ca atare.
Acordaţi importanţă stării penajului?
Da, mai ales în cazul tinerilor. Iar când încep să năpârlească în zona gâtului şi a capului, îi ţin acasă, nu-i mai angajez. Niciodată nu-mi asum riscuri cu puii deoarece mă interesează mai mult etapele cu maturii. De aceea concurez doar puii care nu au început năpârlirea. Puii care au fost opriţi devreme acasă s-au dovedit întotdeauna cei mai buni yearlingi ai mei.
Zburaţi puii după metoda văduviei?
Niciodată nu i-am zburat la văduvie şi acesta e motivul pentru care nu-i separ pe sexe. Am făcut un experiment şi am observat că puii mei nu se împerechează prea repede. Crescătoria mea e proiectată în aşa fel încât puii se pot împerechea doar atunci când consider eu că sunt suficient de maturi. Dimensiunile odihnitorilor de tip raft sunt de 25 x 30 cm. Când unul dintre pui dă semne de împerechere, nu fac altceva decât să scot peretele despărţitor dintre două rafturi şi astfel au la dispoziţie suficient spaţiu pentru a-şi face cuib. Iar asta se întâmplă aproape întotdeauna prin iulie. Când observ că s-au împerecheat, pe pun un cuibar în boxă. Nu forţez niciodată un mascul să se împerecheze cu o anumită femelă, îi las să se ia cum vor ei. Cei care se află într-o poziţie bună de cuib sunt păstraţi pentru etapele de fond. De preferat concursurile naţionale. Acestea sunt singurele metode pe care le aplic păsărilor tinere.
Când îi angajaţi prima oară?
Prima etapă la care angajez pui se ţine la începutul lui iulie. Şi puii din seria a doua pot participa la aceste concursuri. Totul e să fie antrenaţi, lucru ce necesită multă muncă. Întotdeauna iau în serios antrenamentul puilor. Îi duc cu maşina personală la distanţe progresive şi uneori îi lansez şi individual. Nu sunt niciodată zburaţi la văduvie, aşa cum spuneam. Le permit să-şi construiască cuib pe la jumătatea lui iulie. După părerea mea, perioada aceasta e cea mai bună pentru a-i aduce în poziţia ideală pentru etapele naţionale de fond. Programul de antrenamente constă în 10 lansări între 5 şi 25 km. Lansez în două rânduri din acelaşi loc, după care urmează prima etapă oficială de la 80 km.
Le administraţi vreun produs mai special puilor?
Le dau câteva produse care să-i menţină sănătoşi. În fiecare săptămână le ofer ceai, iar o dată la două săptămâni ulei din ficat de cod cu drojdie de bere pe boabele de porumb. Nu folosesc niciodată vitamine, dezinfectanţi sau alte produse. Folosesc un amestec standard pe bază de porumb, la care adaug ceva depurativ.
Ce importanţă acordaţi originii puilor?
Tatăl meu mi-a spus cândva că fără porumbei cu origini bune nu poţi obţine performanţe. Calitatea şi managementul porumbeilor joacă un rol esenţial. Porumbeii Desmet-Matthijs au obţinut rezultate bune în ultimii 30 de ani şi întotdeauna vor da randament dacă sunt bine îngrijiţi şi pregătiţi. Porumbeii Desmet-Matthijs au la bază o suşă originală şi puteţi citi mai multe despre ei în cartea „Istoria suşelor belgiene”.
Sursa: www.pipa.be



Albumul selectat nu contine nici o poza.








Comentarii album • 1
alexandrusam 6 mai 2016  
pierdut porumbei intre seriile 2013 ro 0970401 pana la 0970430
2012 ro 0564296 pana la 0564300
2012 ro 0989100 pana la 0989096
  Raportează
Către: bogatean

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.